"Deficit de atenție"
Există două tipuri de deficit de atenție. Cel cu patalama, diagnosticat de clinician, de la care-ai plecat cu diploma direct la psihiatru ca să-ți dea niște înlocuitor legal de metamfetamină (substanță controlată, pe rețetă galbenă, te duci cu ea la farmacie și farmacia trimite copia rețetei la DIICOT, că nu se poate să nu știe miliția că ai probleme de concentrare). Și mai e deficitul de atenție cauzat de cultura secolului douășunu.
Context
nimeni nu mai are timp să citească. Nu cărți, ci mailuri. Nimeni nu mai citește mailuri. "Îți dau pe mail" a devenit un soi de afurisenie. Dacă ai spus cuvîntul "mail", deja s-au abătut asupra ta cîteva zeci de blesteme asezonate cu niște înjurături de toate femeile din neamul tău de la maimuță la robot
nimeni nu mai are timp să citească. Nu cărți. Nu mailuri. Mesaje pe whatsapp. Dacă îi răspunzi cuiva cu un mesaj mai lung de trei rînduri, citește primul și ultimul cuvînt. Nimic de la mijloc
Paranteză
exemplu mai mult sau mai puțin ipotetic: se dă o persoană cu un business micuț; clientul dă mesaj că vrea o programare. I se dau cîteva variante pentru următoarele zece zile. Trec trei săptămîni și nu mai dă nici un semn, apoi revine cu un mesaj pe whatsapp că vrea o programare în următoarele două săptămîni. I se răspunde că totul e fully booked, dar există locuri luna viitoare. I se oferă un strop de context (sunt sărbători, zile libere, unii profită să facă programare din timp, alții nu). Persoana revine cu un mesaj: "vă rog să mă programați în următoarele două săptămîni". ¯\_(ツ)_/¯
Mai mult context
clientul vine fie direct de pe site, fie prin recomandare. Ai presupune că, înainte de a trimite mail via formularul de contact, s-a uitat la servicii și la prețuri. Prețurile sunt toate la vedere. Serviciile nu sînt neapărat ieftine, ba chiar sînt serios peste media pieței. Recomandarea, în general, vine ca o listă: Dorel, Gigel, Ionel. Ai presupune că potențialul client i-a căutat pe google pe toți trei, le-a văzut site-urile, serviciile, prețurile. "Cît costă serviciul x". Fără "bună ziua", fără "o zi bună". Fără nimic
nimeni nu are timp să citească. Nimeni nu are timp să salute. Nimeni nu are timp să dea bună ziua. Aparent, oamenii au un deficit de atenție, le fuge atenția către orice altceva decît interesul pentru produsul sau serviciul pe care urmează să dea banii
situațiile astea nu sînt specifice unui anumit domeniu. Se aplică atît pentru nevoi personale, individuale, cît și pentru nevoile familiei sau copiilor, ceea ce face ca lucrurile să fie și mai triste. Las' că știu eu mai bine. Da' n-are nevoie. Ah, poate n-a zis rău. Hai să rezolv. Cum adică nu se poate în următoarele două săptămîni? Dar eu am drepturi. Dar eu te plătesc. Ce. Nu-ți plac banii mei? Cum adică mai sînt și alții care stau la coadă? Adică trebuie să aștept?
Concluzie?
Aș spune că e nesimțire ori mîrlănie, dar cred că e mai degrabă rezultatul unei culturi care se-nvîrte între whatsapp și tiktok. Totul e scurt, totul e "da", "nu", "haha", "morții mă-tii", accelerație, claxon, frînă, draci, lipsă de încredere și mult entitlement. Și multă lipsă de răbdare, dar și mai multă lipsă de planificare. De ultima sînt vinovat și eu, dar măcar eu am diplomă de la clinician. Îmi mai trebuie rețetă.